Cercetările istoricului Gabriel Gheorghe arată că geto-dacii au fost poporul primordial al Europei


Profesorul Gabriel Gheorghe studiază istoria străveche a spaţiului carpatic de mai bine degabriel-gheorghe 40 de ani într-o manieră interdisciplinară  (ce implică domenii precum istoria, arheologia, geografia, geologia, fiziologia, lingvistica, etnologia, paremiologia, literatura, arhitectura) cu rigurozitatea unui om de ştiinţă de formaţie tehnică. Cercetările sale, bazate pe studiul sistematic a zeci de mii de lucrări, au fundamentat concluzia că spaţiul carpatic este vatra civilizaţiei euro-indiene şi că limba română este continuatoarea directă a limbii primare a Europei. O expunere a argumentelor domnului Gheorghe este prezentată de exemplu în tomurile I-V ale revistei Getica, editată de Fundaţia Gândirea. În plus, domnul Gabriel Gherghe este autorul a zeci de cărți și sute de articole pe tema istoriei poporului român.

Gabriel Gheorghe afirmă într-o manieră tranșantă că „Realităţile istoriei poporului român sunt zdrobitoare şi nu admit nici un fel de replică. O să le vedeţi şi o să vă convingeţi singuri”. Vă prezint în continuare câteva dintre observațiile și concluziile sale. De menționat că cele mai multe dintre cărțile pe care le citează nu au fost publicate în România. Dumnealui le-a adus prin împrumut internațional sau prin mijloace personale, adunând în biblioteca sa peste 10.000 de volume. Domnul Gheorghe preferă să nu aducă în discuție argumentele istoricilor români care îi confirmă punctul de vedere, ca să nu apară acuzații de prozelitism. El citează în special savanți străini și universități străine celebre.

În anii ’70 Franklin Murphy, cancelarul Universităţii California din Los Angeles (UCLA), a avut inițiativa de a realiza un studiu asupra resturilor arheologice din mileniul V înaintea erei noastre, în toată Europa. A trimis-o în acest scop în Europa pe Marija Gimbutas, care era marija-gimbutasprofesoară de arheologie la Universitatea din California. În mod surprinzător, investigațiile au arătat că în Spania, Franța, Anglia, Germania nu există resturi arheologice din mileniul V. Cu excepția teritoriului carpatic. Concluzia transmisă la UCLA de Marija Gimbutas a fost că „Nu ne este clar de ce în Europa nu găsim nimic. E un deşert pur şi simplu în mileniul V înaintea erei noastre, dar în România am găsit peste 30.000 de statuete.” Harta descrieirii arealului arheologic din studiul Marijei Gimbutas indică foarte clar care este realitatea. Studiul publicat de doamna Gimbutas se numește The Goddesses and Gods of Old Europe și se referă la Europa Veche, Europa carpatică şi zonele pericarpatice. Datele obținute pe baza probelor arheologice arată că în mileniile V, IV, III înaintea erei noastre (deci acum mai mult de 6000 ani) existau pe teritoriul carpatic culturile Cucuteni, Ariuşd, Vădastra, Boian, Gumelniţa, Hamangia, Petreşti, Turda, Vinca, şamd. Pe vremea aceea nu existau Franţa, Anglia, Marea Britanie. Roma a fost fondată abia în anul 653 î.e.n.

În anul 1922 a apărut la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, o lucrare intitulată The Cambridge History of India. Lucrarea a apărut în contextul în care la începutul secolului the-cambridge-history-of-indiaXX englezii aveau colonii și în Africa și în America de Nord și în Asia, care erau de regulă popoare inferioare lor din punct de vedere al dezvoltării sociale și culturale. Și totuși indienii le erau superiori din punct de vedere cultural. Atunci au vrut să știe ce-i cu acești indieni: de unde vin, care le este istoria? A fost întreprinsă o cercetare pe baza cărților vedice (care sunt cele mai vechi monumente literare ale umanității) și s-a făcut observația elementară că în Vede nu există mențiuni despre fauna specific indiană actuală (lei, trigri, cămile, elefanți), dar există în schimb dese mențiuni despre fauna carpatică (urs, lup, vulpe). Și atunci, pe baza acestor date dar și a altora, ei au stabilit în volumul I pagina 68 (au apărut șase volume până în 1926) că nu există decât o singură arie în Europa de unde ar putea să provină indienii și anume aria mărginită la est de Carpați, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei și la nord de munții care fac legătura cu Carpații. Adică Transilvania, care apărea astfel ca leagăn al civilizației de unde au plecat toate popoarele. Textual, la pagina 71, se afirmă clar: „Din acest spațiu (Transilvania) au plecat indienii, persanii, grecii antici, latinii, celții, germanii și slavii.”  Și, desigur, deducem că au plecat de pe aceste teritorii și cu limba. Oricine pleacă dintr-un spațiu poartă cu el limba. Aceasta este marca originii de unde te-ai născut și de unde ai plecat.

Ei bine, să nu rămânem doar la ce spune Universitatea din Cambridge, deși nu este o dugheană oarecare, ci este o universitate serioasă și nu este protocronism român, nu poate fi bănuită de protocronism român, mai ales în 1922. Să vedem ce sppaul-mackendrickun și alți cercetători care nici nu citează (sau ignoră pur și simplu)  The Cambridge History of India. Să luăm un alt studiu, cel al lui Paul MacKendrick, care a fost profesor de istoria artelor la Universitatea americană din Wisconsin. El a scris o carte intitulată „Pietrele dacilor vorbesc”. Dar înainte
de a publica această carte, a scris mai multe cărți din aceeași serie: „Piterele grecilor vorbesc”, „Pietrele romanilor vorbesc”, „Pietrele ibericilor vorbesc”, „Romanii perini” ș.a.m.d. Deci el cunoștea toate civilizațiile și vizitase mai ales vestigiile, construcțiile mari rămase de pe urma acestor civilizații. Și iată ce spune, la pagina 8: „Sarmisegetuza dacică, cetatea și locul sfânt al lui Decebal din creierii munților este una din cele mai impresionante așezări pe care le-am văzut până acum.” Deci văzuse tot ce e în Grecia, tot ce e în Roma, în Latium și în Italia, în Spania și așa mai departe. Și la apgina 9 spune „Îmi consacru cartea acelor oameni ai antichității române și istoriei lor de peste șase milenii.” Intersant, noi învățăm istoria în școli numai de la Traian și Decebal. Nu e scurtată oare prea tare istoria noastră? Și nu este singurul care o spune. Pot să vă mai citez zece autori care spun istorie de șase milenii.

Revenind la harta întocmită pe baza studiilor Marijei Gimbutas, să observăm că aceasta este făcută pe baza resturilor arheologice. Resturile arheologice nu mint. Unde trăiește o
populație, măcar scheletul rămâne acolo, că nu poți să îl iei cu tine când mori. Și cei care vin după noi le găsesc. Ei bine, în  mileniul cinci Franțacorum_jonathan_old_europe_map_nyt nu are schelete, Germania nu are, dar găsim schelete din vremea aceea în spațiul carpatic. De ce în spațiul carpatic? Ei bine, condițiile de mediu au fost hotărâtoare. La un congres internațional de istorie ținut la Edinburgh, capitala Scoției, prin anii 1970, la care a participat și doctorul Vasile Boroneanț (arheolog român) și profesorul Clyde Bolsal (de la Univer
sitatea din Edinburgh) a fost stabilit unde au apărut cele mai vechi urme privind îndeletnicirea agriculturii. Determinarea s-a făcut pe baza cerecetărilor a patru universități celebre:  Oxford, Groningen, Berlin și Bohn. Și s-a concluzionaat că în anul 7800 înaintea erei noastre exista agricultură la Porțile de Fier. Iată date concrete de la care s-a putut pleca. Este important pentru că, așa cum spune Diodorus Siculus, scriitor grec, „agricultura a fost cea care i-a scos pe oamenii din starea de sălbăticie”.

Dar mai e un fapt hotărâtor: sarea. E util să știm că niciun mamifer nu trăiește dacă nu are în corpul său 0,15% sare din masa corpului. Deci un corp de 100 kg ar trebui să aibă minimum 150 grame sodiu, altfel inima nu se mai contractă și animalul moare prin stop cardiac. Poate că ați văzut la țară că vaca din curtea țăranului se duce și linge bulgărele de sare. Este ceva instinctiv. Ei bine, de la granița cu China până la Oceanul Atlantic, la suprafața solului, sare ușor de exploatat nu este decât în spațiul carpatic. Da, zăcăminte de sare de acum șase mii de ani există și la Salzburg în Germania, există și în Polonia sau în alte locuri, dar la 30 metri adâncime. Cu ce săpai la adâncimea asta și de unde știai unde este sarea? Pe când la noi te duceai cu un bolovan, dădeai în masivul de sare, luai bulgărele de sare și îl aduceai și îl puneai în curte ca să nu-ți moară vaca și așa mai departe… Iată deci condițiile hotărâtoare care au determinat ca civilizația să se stabilească aici. Sigur, universitățile acestea străine pe care le cităm în continuare și savanții străini nu menționează sarea. Ei spun că nu le este clar de ce de aici pleacă totul. Dar asta este realitatea. Cine a stabilit? Dumnezeu, natura, nu putem să răspundem noi, dar asta este realitatea. Avem masive de sare la suprafața solului, după cum poate știți, la Praid, Turda, Aiud, Râmnicu Vâlcea, Slănic Prahova, Slănic Moldova ș.a.m.d. E plină țara! Bunicii noștri mai știu că sare se aducea și din slatine, adică dintr-un lac sărat. Și apoi găteau mâncare. Dar fără sare mâncarea nu se poate mânca. Și fără sare nu există viață! Ultima glaciaţiune Wurm s-a întins până la Carpaţii Păduroşi. Spaţiul românesc nu a fost afectat de glaciaţiune. Germania, de exemplu, a fost acoperită de gheaţă. Pe gheaţă vaca nu avea ce să pască şi nu avea unde să trăiască omul. Deci în momentul în care s-au topit gheţurile, de unde a expandat populaţia? De unde nu a fost afectată de glaciaţiune. Este elementar.

Să vedem ce mai spune Paul MacKendrick privitor la statuetele de la Hamangia, care sunt ganditorul-de-la-hamangia-2datate cu o vechime de peste 6000 de ani. El observă – de exemplu la Gânditorul – realismul arhaic și simplitatea liniei demnă de invidia oricărui sculptor modern, care denotă o dimensiune spirituală nemaiîntâlnită în arta de până atunci și rareori atinsă după aceea. O spune cine? Un profesor de istoria artei de la Universitatea din Wisconsin. Să cităm un mic paragraf din lucrarea „Pietrele dacilor vorbesc”, la pagina 13: „Sanctuarele cu acoperișurile în două ape, împodobite cu ornamente acretelia, prezintă pe coamă și la marginile frontonului un rafinament arhitectonic pe care templele grecești și-l vor atinge după mai bine de o mie două sute de ani.

Am spus că toate populațiile sunt plecate de aici. Ei bine, grecii sunt plecați de aici. E hilar că unii vorbesc de influențe grecești în limba română. Cum să fie influențe grecești în limba română când ei au plecat cu limba română? Există sute de cuvinte românești în greaca veche. Clement Alexandrinul, unul dintre părinții Bisericii greci, născut la Atena (nu protocronist român!) spune în Stromatele: „Grecii au luat totul de la barbari.” Ei bine, acești greci au plecat de aici prin mileniul doi-trei. Referitor la aceasta, un mare elenist francez, Pierre Leveque, a publicat într-o carte, L’Aventure grecque – Aventura greacă, harta plecării grecilor din spațiul carpatic. Nu este de la noi, este de la un mare elenist francez.

Să-l mai cităm și pe Collin Renfrew, unul dintre cei care au introdus datarea cu radiocarbon 14 (carbon radioactiv 14). National Geographic i-a publicat în noiembrie 1977, un articol intitulat Europe changing past – Europa își schimbă trecutul. În acest articol se arată că „Date radiocarbon revizuite relevă o metalurgie înfloritoare în lungul Dunării pe la 4000 î.H. În estul Europei uneltele de cupru – care au fost datate în comparație cu cele găsite în Grecia pe la 2300 î.e.n. – au fost făcute în ceea ce sunt azi România, Bulgaria, pe la 4500 î.e.n.”

Iată deci că sunt mai mult de 6000 de ani. Toată lumea este de acord că avem o civilizație de 6000 de ani. Dar istoria oficială din România pornește de acum 2000 de ani, de la Traian și Decebal.

Să mai cităm și din East Gordon,  Géographie historique de l’Europe (Geografia istorică a pelasgian-europeEuropei): „Regiunea cuprinsă între Alpii austrieci la vest și Dobrogea la est forma o provincie de cultură foarte avansată al cărui centru teritorial era Transilvania”.

Dacia de întindea până la Marea Baltică și să îl cităm pe profesorul Trinkovski, un mare istoric polonez, care spune: „Noi, polonezii, suntem urmașii daco-geților care s-au întins până la Marea Baltică” și la fel spun și alți profesori, care recunosc că strămoșii lor sunt dacii și geții.

Revenim la Gordon East: „Invaziile scite, venite din sudul Rusiei, pe la 700 î.H. au pus brusc sfârșit civilizației foarte dezvoltate a epocii Bronzului din țările carpato-danubiene”. Nu găsim niciun savant străin care să spună altfel.

Profesorul Ralph Rowlett, profesor de Antropologie la Universitatea din Missouri, Columbia, SUA a participat în decurs de 20 de ani la cercetări pe diverse situri arheologice din România. Și el spune: „Pe teritoriul României pot afla prin intermediul arheologiei informații despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul României, situat în centrul geometric al continentului a servit deseori drept pod între Europa de Est și cea de Vest, Europa de Nord și cea de Sud. De aici, din spaţiul carpatic, respectivele culturi s-au răspândit înspre Europa de Vest, spre Marea Mediterană, Orientul Mijlociu şi Asia de sud”.

Andre Piganiol, profesor la Sorbona spune: „Civilizaţia Europei este o civilizaţie târzie cu excepţia Balcanilor. Civilizaţia acestor țări din Europa trebuie căutată la nordul Peninsulei Balcanice.

Să observăm, mai în glumă mai în serios, că toți aceşti toți istorici nu s-au vorbit între ei, spune fiecare ce a descoperit în cercetările făcute.

Foarte succint, și câteva aspecte despre limdaciabă. Domnul Gabriel Gheorghe a publicat multe lucrări în care a prezentat dovezile că limba română veche este limba indo-europeană comună. Domnul Gheorghe afirmă că din ea se trag toate limbile europene. De ce? În primul rând pentru că numai româna are rădăcini proprii. Limba trebuie să aibă rădăcini proprii. Franceza nu are rădăcini, latina nu are rădăcini, germana nu are rădăcini. Că limba romană este limba primordială rezultă din foarte multe aspecte. Observaţi că toate gradele de rudenie apropiată numai în limba română sunt definite prin reduplicări de silabe: ma-ma, pa-pa, ne-ne, da-da, le-le, ba-ba. Deci era modul cel mai simplu pentru ca unui copil să îi spui: e mama, e tata, e nenea şamd. Acest lucru se găseşte numai în română. Cuvântul „mama” este peste tot, este universal şi e natural, pentru că un copil pronunţă spontan. De ce trebuie să spun mother, muther. Toţi copii germani spun la început „mama”, nu „muther”. La fel este și la englezi, copiii nu spun de la început „mother”.

Continuăm cu câteva referiri la originile popoarelor, care așa cum spune profesorul Gabriel Gheorghe, cel mai probabil au plecat din zona teritoriului vechii Dacii.

Englezii. Care este originea englezilor? Noi am învăţat la şcoală că sunt anglo-saxoni carede-anglorum-gentis-origine-disceptatio veneau de prin Danemarca. Însă există o carte de istorie engleză de 550 de pagini, scrisă în latină, care se numește „De Anglorum Gentis Origine Disceptatio” (Cercetare asupra originii neamurilor englezeşti) și care a fost scrisă de profesorul Robert Sheringham. În această carte se spune că „Strămoşii noştri sunt geţii” și că „Geţii sunt cei mai puternici, sunt civilizaţi, au obiceiuri vechi şamd.” Cartea e un imn de glorie adresat geţilor. Acest autor este o celebritate în epocă pentru că este citat şi de Carolus Lundius şi de o serie de alţi autori. Deci iată că strămoşii englezilor sunt geţii. În Londra există Dacorum Campus (câmpul dacilor), apare pe hartă, este un oraş universitar. În revista People of all nations (nu a fost publicată în România) Florand Farboreaux scrie: „În timp ce vechii britoni alergau sălbatici prin păduri cu corpurile vopsite, pradă celor mai degradate superstiţii, civilizația de pe teritoriul actualei România era una avansată, având ordine, disciplină şi cultură.”

Germanii. Germanus înseamnă în latină frate bun, din aceeaşi părinţi. 220px-henricus_pantaleonNu este o realitate etnică, este un grad de rudenie. Ei au fost numiți așa de către împăratuul Romei, Cezar. Probabil pentru că vorbeau aceeași limbă cu ei. Iată o dovadă: În 1567 Heinrich Pantaleon publică în Elveția o carte numită „Cartea eroilor naţiunii germane”. Cine sunt eroii naţiunii germane? Se poate vedea scris negru pe alb: Dacus, Zamolxis, Dromihete, Burebista, Deceneu, Decebal şamd. Deci acum 500 de ani aceștia erau considerați de Pantaleone, care era un mare savant german,  eroiii națiunii germane!

În mod similar, în anul 1667 Laurentius Toppeltinus publică cartea (scrisă tot în latineşte): „Despre originea şi căderea transilvănenilor”, unde spune clar: „Strămoşii germanilor sunt dacii.”

Și Leibnitz, care a fost o glorie a umanităţii, în cartea sa Collectanea Etymologica (publicată la Hanovra în anul 1717) spune și el că strămoşii germanilor sunt dacii şi geţii.

Profesorul Reynolds în anii noştri, după 1970, publică o carte The geat of Beowulf. Beowulf este cea mai veche epopee britanică, scrisă în sec IX, dar se referă la fapte şi din sec.VI. Rezultatul cărţii: „Geaţii sunt geţii!” Profesorul Reynold scrie: „Geţii desemnaţi în sursele latine ca cei mai străluciţi popor dintre toate popoarele germanice.getica

Spaniolii. Cine sunt strămoşii spaniolilor? Cronicile spaniolilor spun că nu puteai fi rege al
Castiliei sau nobil castilian (Castiliza era zona care reprezenta Spania în vremea aceea) dacă nu dovedeai că te tragi din goţi. Dar s-a făcut multă vreme confuzie cu acești aşa-zişi goţi. Ei bine, într-o carte celebră a istoricului Iordanes, „Despre originea şi faptele geţilor”, se arată foarte clar că goții sunt geţii. Şi peste 40 de autori sunt de acord că cei pe care înainte îi numeam geţi îi numim acum goți. Deci este o schimbare de vocală, nu este un alt popor, nu avea de unde să apară.

Latinii. Mommsen, care scrie Istoria Romei în 7 mari volume (dintre care numai 4 sunt traduse în România) spune clar: „Nici vorbă de legenda lui Eneas de la Troia.” Troienii sunt plecaţi din Carpaţi, la fel ca şi grecii. A fost un război fratricid (războiul greco-troian). În concluzie şi latinii sunt plecaţi din Carpaţi. O spune Mommsen clar. Au venit prin Europa, au mers prin Alpii Austriei şi au coborât către sud.

O profesoară de la Universitatea din Milano, Pia Loza Zambotti spune clar (într-o carte publicată în 1947): „Din spaţiul carpatic au venit în Italia, traversând fie Marea Mediterană, fie prin Munţii Alpi coborând în sud şi au dat naştere latinilor.” Și pelasgii sunt un subiect extraordinar. Pelasgii sunt strămoşii grecilor, latinilor, troienilor şamd. Pelasgii sunt plecaţi din Carpaţi, sunt populaţie carpatică.

Felix Conseau (1806-1870), celebru scriitor francez publică „Naţionalitatea şi regenerarea ţăranilor moldo-valahi”. Ei bine, în această carte ne arată clar cu documente cum pelasgii au ajuns în Italia şi au dat naştere latinilor, cum au ajuns în Grecia şi au devenit atenieni, spartani. Şi spune şi Herodot.

Indienii şi cărţile Vedice. Toate cărţile româneşti care scriu despre cărţile Vedice spun: Vedele indiene. Vedele nu sunt indiene, Vedele sunt carpatice, sunt opere ale poporului român. Jawaharlal Nehru (fost prim-ministru al Indiei, o mare personalitate indiană) spune: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei. Ei au adus ideile lor care au născut Avestha în Iran şi Vedele în India”.

În Ediţia Vedelor franţuzească (noi nu avem o Ediţie a Vedelor) se spune: „Nu există vedasarheologie vedică. Nicio urmă atribuită arienilor nu a fost găsită pe solul Indiei. Nici olărit, nici bijuterii, nimic care să reprezinte ilustrarea Vedelor.” În schimb toate le găsim în Carpaţi. Păi cum se face că Vedele sunt atibuite Indiei dar toate descrierile sale le găsim în Carpați?

Satvaparapa Dosha Goswami, un istoric indian, spune clar: „Pe vremuri Vedele erau transmise pe cale orală. Dar mai târziu înţeleptul Vyasa a dat tuturor shastrelor Vedelor o formă scrisă.”

Rabindranath Tagore, un mare poet indian, spune: „Când arienii au venit în India, pădurile noastre le-au oferit adăpost lor şi turmelor lor împotriva căldurii soarelui. Ei au putut să găsească acolo tot ceea ce aveau nevoie. Astfel, triburile lor patriarhale s-au statornicit la început și, susţinută de condiţii naturale, cultura lor s-a putut dezvolta în voie.”

Raportul guvernului indian, India 1956: „Din punct de vedere numeric indii sunt grupul cel mai numeros. Ei se găsesc în principal în nordul Indiei, în centrul Decanului şi pe coasta de Vest. Ei au capul lung, feţele nu prea lungi, iar bărbia nu e foarte proeminentă. Pielea cafeniu deschis. Din punct de vedere genetic şi fizic ei fac parte din neamul din sudul Europei.”

Fără îndoială Rama şi Sita sunt plecați din Munţii Buzăului. Cartea lui Nicolae Miulescu – Dacia, țara zeilor, expune detaliile legate de aceste aspecte.

La Sarmisegetuza s-a descoperit o inscripţie sub formă de trident, cel folosit după aceea de familia Brâncoveanu, aşa cum a fost și este cunoscut şi în India, simbolul lui Shiva. Era o bucată mare de 1m/2m. Muncitorii au primit ordinul să distrugă acea placă. Însă ea a fost salvată. A fost dusă la muzeul din Orăştie, care nu a expus-o însă niciodată.

Multe alte argumente prezentate de domnul Gabriel Gheorghe puteți urmări în seria acestor emisiuni:

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s