Polaritatea ca și cale către Armonie


                                   

 

    Subiectul Polarității ar putea să pară la prima vedere unul destul de abstract, însă prin înțelegerea și aplicarea principiilor inițiatice ale polarității, descoperim că în realitate aceste principii reprezintă o veritabilă cheie simplă și esențială  pentru accederea la o stare de armonie și fericire.

 Principiul ezoteric al polilor opuşi şi complementari este o lege ce se află la baza tuturor proceselor şi fenomenelor din Univers. Deşi Realitatea are o extremă diversitate, pentru cei care îi înţeleg principiile fundamentale, întreaga complexitate derivă dintr-un nucleu de legi de o esenţială simplitate, care se multiplică apoi la nesfârşit  prin serii de rezonanţe armonice.

 Astfel,  putem spune că din orice stare de Unitate, prin prima separare, apare starea de dualitate şi polaritate. Şi cum nimic în Univers nu este static (cel puţin nu în mod absolut), aceste două polarităţi dezvoltă un caracter dinamic, ce se manifestă ca nesfârşite alternanţe de predominanţe. Aceste alternanţe se produc întotdeauna în jurul unui punct de echilibru relativ, cu care cele două polarităţi se află în permanentă legătură, ceea ce dezvoltă o serie de relaţii ce au fost denumite de către inițiații științelor spirituale ca „Legea lui trei”. Polarizările au o foarte vastă gamă de expresie, dintre care putem evidenţia succint conceptele de +/- , masculin/feminin, cer/pământ, lumină/întuneric, cald/frig, interior/exterior, contracţie/expansiune, etc.

 În tradiția spirituală chineză polaritatea feminină, pasivă, receptivă a fost denumită tendința yin, iar polaritatea masculină, dinamică, emisivă a fost denumită tendința yang. Înțelepții chinezi din vechime au realizat chiar o diagramă (destul de binecunoscută și în ziua de azi) ce exprimă într-un mod simplu, esențial și sintetic – și tocmai de aceea genial – dinamica opușilor complementari, care se conțin unul în celălalt și care formează împreună starea de armonie perfectă.

 Toate aceste polarizări se raportează la anumite sisteme de referinţă, sau am putea spune, la anumite dimensiuni fundamentale ale realităţii şi din acest motiv ele ar putea fi reprezentate esenţializat din punct de vedere grafic în spaţiul bidimensional prin două linii, una orizontală şi una verticală, care se intersectează într-un punct şi care vor exprima astfel echilibrul din  dimensiunea orizontală (dintre stânga şi dreapta) şi respectiv echilibrul din dimensiunea verticală ( dintre sus şi jos). Această reprezentare a celor două linii de polarizare şi echilibrare care se intersectează într-un centru, formează astfel binecunoscutul simbol al crucii, care semnifică integrarea completă a realității și care reflectă modul esențial de formare a unei serialităţi de cinci tendințe (către sus, jos, dreapta, stânga şi mijloc). Aceste cinci tendințe fundamentale constituie în continuare o matrice vectorială de procese care vor manifesta diferite calităţi şi efecte. Dealtfel nu întâmplător constatăm incidenţa numărului cinci în însăși dinamica celor cinci forţe fundamentale ale fizicii (forţa electromagnetică, gravitaţia, interacţiunea slabă dintre electroni şi nucleul atomic, interacţiunea tare din nucleul atomic şi forţa de corelare şi coeziune a primelor patru) sau chiar în constituirea corpului nostru (cinci degete, cinci simţuri, etc).

 Aceste serialităţi rezonante armonice care pornesc de la binomul polar fundamental se dezvoltă tot mai mult, de exemplu prin 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 16, 22, 32, 36, 64 (etc.) elemente, creându-se anumite legi şi linii de influenţă cuantificată ce se vor reflecta în dinamica esenţială a oricărui fenomen.

       Pentru a reda într-o mai mare măsură complexitatea şi diversitatea formelor de manifestare a polarităţilor, este semnificativ să evidenţiem și câteva aspecte ale aşa-numitei “polarizări pe verticală”, adică între elemente care sunt perfect omologabile ca structură, dar care se situează în planuri sau dimensiuni ierarhic diferite, fiind – am putea spune -, expresii mai mult sau mai puţin desfăşurate ale aceleiaşi realităţi, între care există şi se manifestă o anumită formă de atracţie. În acest tip foarte important de polarizare  dintre inferior şi superior ne putem referi chiar şi la relaţia dintre  Parte şi Întreg. Conform Principiului Holografic (care afirmă pe scurt faptul că Partea este în Tot, iar Totul este în Parte), putem afirma că Partea – oricât de mică şi neînsemnată ar fi considerată (în aparenţă) – este de fapt o replică perfect corespondentă şi de aceeaşi natură cu Întregul, putând fi tocmai de aceea considerată un simbol al acestuia, prin care noi putem în mod real şi esenţial să cunoaştem Întregul. Această Parte, atunci când este considerată într-un mod adecvat, poate să devină o poartă de transfigurare şi accedere la Polul  superior şi arhetipal ale Realităţii. Noi înșine, ca ființe umane, suntem astfel de părți extrem de mici ale întregului macrocosmic. Și totuși, înăuntrul nostru – privit ca microcosmos – se reflectă întregul Univers, și aceasta face ca noi să putem cunoaște esența universală căutând tocmai în noi înșine, așa cum dealtfel recomandă toate tradițiile spirituale ale umanității. Fascinația pe care o resimțim atunci când contemplăm măreția copleșitoare a Totului se explică exact prin această atracție polară pe care o exercită Universul asupra noastră, atracție pe care misticii o exprimă ca pe o chemare de contopire cu Absolutul Divin. Dealtfel știința modernă (în special fizica cuantică) afirmă din ce în ce mai explicit faptul că Universul este Conștiință, apropiind astfel foarte mult identificarea dintre conceptul modern de „Conștiință Cosmică” și conceptul spiritual de „Dumnezeu”.

 Raportând acum mai îndeaproape Principiul Polarităţii la fiinţa umană, este important  să conştientizăm anumite aspecte ce au o deosebită valoare practică pentru fiecare dintre noi. Pentru aceasta, este important să înţelegem că atracţia pe care o simţim în mod spontan către polaritatea opusă celei pe care o manifestăm preponderent, exprimă tendinţa fundamentală pe care o resimt toate fiinţele de a se complementa prin ceea ce încă le lipseşte, pentru a realiza astfel starea de împlinire şi armonie,  starea de unitate şi coerenţă cu Totalitatea. Este cunoscut în acest sens faptul că nu ne îndrăgostim niciodată la întâmplare, ci suntem atraşi exact de persoanele care au acelaşi arhetip cu structura noastră sufletească. Iubind acele fiinţe cu multă intensitate noi ajungem astfel să trezim cel mai rapid în fiinţa noastră nivelurile profunde sufletești şi trecem de la starea de carenţă, frustrare  şi dependenţă la starea de  armonie, împlinire şi chiar bucurie de a dărui.

     Este de asemenea important să conştientizăm că orice transformare de stare ce apare în fiinţa noastră, fie în mai bine, fie în mai rău, este de fapt în directă legătură cu modul în care reuşim să ne armonizăm sau nu polarităţile interne. Sensul de ascensiune către o stare mai înaltă este întotdeauna dat de o atitudine de echilibru, control, armonie. Lipsa de control şi de echilibru a polarităţilor ne va face întotdeauna să cădem, să coborâm, să regresăm. Prin prisma “Legii lui trei” mai sus amintite, înțelegem că atunci când ne situăm într-un raport de echilibru polar între „+” și „-” survine o stare de elevare, sublimare și structurare superioară, în care punctul de echilibru “0” se mută tot mai sus. (Putem figura aceasta ca un triunghi cu vârful în sus). În schimb, atunci când suntem dezechilibrați din punct de vedere polar, apar în mod implicit destructurarea și tendința către condensare, ceea ce conduce la stabilirea unui punct de echilibru ce nu se poate situa decât sub nivelul anterior. (Putem figura aceasta ca un triunghi cu vârful în jos).

 Din punct de vedere psihologic, se poate spune că un criteriu deosebit de semnificativ după care putem recunoaște starea de echilibru polar pe care o avem pe un anumit nivel al ființei noastre este perceperea interioară clară a stării de forţă euforică şi controlată. Atunci când de exemplu simțim că „pleznim de sănătate”, că suntem „sănătoși tun”, acesta este un indiciu evident al echilibrului nostru polar, cel puțin pe nivelul fizic-vital. Dezideratul menținerii echilibrului energetic polar este dealtfel o cheie esenţială a stării de sănătate continuă. Este cunoscut faptul că alimentele au ele însele o anumită polaritate energetică predominantă. A consuma de exemplu preponderent alimente de polaritate yin (așa cum face fără să știe majoritatea populației) conduce în mod destul de sigur la un dezechilibru energetic ce ne va afecta sănătatea. Aceeași este situația și cu gândurile și atitudinile noastre. Dacă dezvoltăm și menținem un mod de a ne comporta dezechilibrat – prin menținerea pe termen lung a unei stări excesive de agitație sau respectiv de pasivitate -, noi creăm în fiinţa noastră un dezechilibru energetic masiv din punct de vedere polar, iar aceasta va atrage serioase consecinţe asupra echilibrului structurilor noastre interne.  Ca o analogie elocventă, se ştie că o baterie nici nu ar putea funcţiona dacă nu ar avea polarităţi echilibrate. O fiinţă puternică şi echilibrată poate manifesta polarităţile  +/- plenar, la voinţă.  De exemplu un bărbat  este necesar să fie atât ferm şi puternic, dar să poată sesiza şi aspectele care ţin de intuiţie şi sensibilitate, trăsături care atunci când el este suficient de masculin, nu-l vor efeminiza, ci chiar îi vor spori farmecul. Analog, o femeie care este deja foarte  feminină, se va armoniza şi echilibra foarte mult sporindu-şi de exemplu capacitatea de control şi încrederea în sine, calităţi ce sunt mai specifice structurii masculine. Tradițiile spirituale autentice – pe care cei mai mulți oameni din ziua de azi le consideră din necunoștință de cauză ca fiind depășite, empirice și demodate – au fost mereu orientate către trezirea unei stări de echilibru polar individual, prin aceasta înțelegând că fiecare ființă (bărbat sau femeie) care urmărea integrarea acestor principii spirituale, viza manifestarea simultană și pe cât posibil egală a aspectelor masculin și feminin. Această stare particulară de echilibru, forță și armonie este numită „starea androginală” și se referă în mod mai specific la trezirea completă a structurii sufletești interioare (trezirea sufletului), care este de fapt într-un raport polar cu sexualitatea nativă a ființei respective. Astfel, principiile spirituale afirmă că sufletul unei femei este de polaritate masculuină și tocmai de aceea împlinirea sufletească a unei femei este asociată cu un ideal masculin. Și reciproca este la fel de adevărată : un bărbat se simte împlinit sufletește atunci când în sufletul său – care este de polaritate feminină – se apropie de atingerea unui anumit ideal feminin.

 Raportând acum principiul Polarităţii dintre masculin și feminin la nivelul general al societăţii, constatăm că există dezechilibre şi devieri foarte grave referitoare la înţelegerea adevăratei stări de masculinitate şi respectiv feminitate, precum şi a rolului pe care trebuie să îl joace fiecare. Se poate remarca faptul că în societatea actuală starea de autentică masculinitate a diminuat substanţial, iar consecinţa ce a rezultat din aceasta este că această masculinitate slăbită are tendinţa îngrădirii şi limitării adeseori silnică a manifestărilor feminine, pe care nu le mai poate cu adevărat controla şi echilibra. Tradițiile spirituale – în special cele orientale – au recomandat și în această direcție a echilibrării exterioare dintre masculin și feminin un principiu fundamental, ce este astăzi din păcate foarte puțin cunoscut și înțeles. Este vorba despre continența sexuală, principiu ce recomandă ca într-un cuplu format dintr-un bărbat și o femeie care se iubesc, relația lor amoroasă să nu se finalizeze pe cât posibil niciodată prin descărcarea potențialului lor sexual (aspect ce este mai dificil de realizat în cazul bărbatului). Dimpotrivă, ceea ce trebuie urmărit este ca pe fondul iubirii dintre ei, să se realizeze transmutarea potențialului amoros în energie și apoi sublimarea energiilor rezultate în forme superioare de energie, ceea ce este dealtfel incomparabil mai împlinitor și mai aducător de fericire. Se poate vorbi din această perspectivă de două forme complet diferite de sexualitate : cea ascendentă, bazată pe polarizare și sublimare ; și cea descendentă, în care survin depolarizarea energetică, vlăguirea și chiar ruinarea relației respective. Ignoranța și chiar rea-voința anumitor factori de decizie au făcut însă ca aceste aspecte esențiale să rămână aproape complet neglijate până acum.  

Putem constata acest dezechilibru polar şi în sistemul educaţional, care cultivă în special abilităţile aferente emisferei cerebrale stângi, ce este responsabilă de viziunea raţională, calculată şi foarte concretă. Se dau anumite date pe care elevul trebuie să le memoreze, apoi aceste date sunt cerute pentru promovarea succesivă a examenelor, fără a se pune însă într-o măsură suficientă accentul şi pe exersarea capacităţilor creative, de descoperire a corelaţiilor dintre diversele domenii şi chiar pe accederea la o viziune de ansamblu a realităţii, aspecte ce ţin în special de tendinţele emisferei drepte. Această manieră de exercitare a învăţământului limitează foarte mult starea – şi am putea spune chiar atitudinea – de libertate în gândire pe care viitorii adulţi o vor avea. Aceasta conduce la o societate de muncitori strict compartimentaţi în gândire şi activităţi, în detrimentul unei stări autentice de armonie, împlinire şi racordare la Totalitate, stări care ar putea constitui prin conştientizarea şi fundamentarea lor, reperele adevaratei căi generalizate de echilibru şi armonie a umanităţii.  Un om care trăieşte fără a conştientiza printr-o educaţie adecvată echilibrul psiho-mental din interiorul fiinţei sale şi care totodată nu s-a descoperit şi împlinit ca trăire pe el însuşi, putem spune că nu cunoaşte potenţialul pe care îl are şi nu doar că nu trăieşte în armonie cu propria sa fiinţă, ci chiar dimpotrivă, va constitui un factor de dezechilibru şi pentru mediul său exterior de viaţă.
  Evidenţierea acestor aspecte ce ţin de emisferele cerebrale, de asocierea unor stări psihomentale cu anumite unde (frecvenţe) cerebrale, precum şi a altor realităţi ce realizează joncţiunea dintre ştiinţă şi spiritualitate este importantă pentru că nu se constituie ca simple afirmaţii subiective şi interpretabile, asociate uneori cu misticismul, ci se bazează pe observaţii  şi studii foarte obiective-ştiinţifice, iar extrapolarea lor conduce la concluzii ce se identifică perspectivei spirituale,  care afirmă faptul că cea mai mare forţă, precum şi calea însăși de împlinire a fiinţei umane este cea a echilibrului şi armoniei dintre polarităţile opuse şi complementare.

  Pentru a înțelege acum mai bine modul în care putem ascensiona prin polarizare interioară pe un nivel de energie și conștiință superior, este util să știm că fiinţa umană posedă mai multe structuri interne psiho-mentale prin care poate experimenta realitatea în diferite grade de coerenţă şi obiectivitate. Dintre cele mai importante asemenea structuri cognitive enumeram următoarele, ce pot fi ierarhizate în funcţie de complexitatea lor astfel:                                                                                    

    –Mentalul comun, la nivelul căruia se manifesă tendinţe polare antagonice, care împart totul în categorii opuse şi ireconciliabile  şi care reprezintă realitatea prin harta proiecţiilor subiective ce hrănesc  simţul eu-lui iluzoriu, individual şi separator,                                                                                                                                              

    –Supramentalul, la nivelul căruia tendinţele polare devin complementare şi coexistă în armonie, iar percepţia realităţii se manifestă ca o trăire lucidă şi totodată ca o emoţie euforică prin care întreaga realitate înconjurătoare se reflectă profund în interiorul fiinţei noastre  şi care oferă o percepţie ce se situează adeseori dincolo de categoriile cauzalităţii obişnuite,  prin intermediul aşa-numitelor sincronicităţi. La acest nivel de conștiință supramental survine de asemenea o deosebită dinamizare a intuiției.                                                                                            

   –Conștiința Cosmică sau Sinele, care este o structură din ce în ce mai discutată în studiile moderne ale psihologiei, dar menționată de multe vechi tradiţii ale ştiinţelor spirituale, ce este percepută prin aşa-numita  „Iluminare”, ce revelează percepţia că toţi opuşii complementari sunt unitar fuzionaţi, conştiinţa percepând o stare de Unitate Universală, în care ea însăşi este integrată prin sentimentul copleşitor al fuziunii cu Totalitatea şi în care se manifestă pregnant simţul Eu-lui real ce este universal, dincolo de categoriile duale ale spaţiului, timpului sau de orice altă natură.                                                                                                                                          

   În acest context este important să subliniem din nou faptul esențial că ascensiunea stabilă a conştiinţei pe unul din nivelurile superioare nu se poate produce decât atunci când nivelul inferior a fost pe deplin armonizat polar şi astfel transcens.

 Aşa cum spuneam anterior, polarităţile nu se manifestă într-un mod static şi nici separat una faţă de cealaltă, ci ele au o expresie de dinamism complementar, care produce alternanţe ce predomină într-o anumită periodicitate. Ştiinţa actuală a descoperit că aceste cicluri şi ritmicităţi se regăsesc peste tot, la toate nivelurile de manifestare, de la cele mai mici particule până la cele mai mari formaţiuni cosmice şi că ele sunt legate unele de altele într-o profundă şi complexă armonie. Ele guvernează bineînţeles şi lumea vie şi în speţă fiinţa umană. Întregul nostru corp este practic format din structuri de alternanţe polare ce vibreaza neîncetat. Ca şi fiinţe conştiente, noi avem într-o anumită măsură libertatea de a ne forma propriile noastre ritmuri, dar întotdeauna vom constata că dacă nu ştim să ne armonizăm aceste ritmuri ne pierdem în mod inevitabil echilibrul atât ca stare interioară, cât şi în acţiunile exterioare pe care le realizăm. Prin experiența personală a fiecăruia dintre noi, ajungem astfel – mai devreme sau mai târziu – să conştientizăm că ritmul nostru personal se află într-o intimă şi firească legătură cu ritmurile Universale, din care de fapt provenim şi că singura cale de a ne găsi fericirea şi împlinirea este aceea de a ne acorda într-un mod profund la aceste Ritmuri Universale. Pentru aceasta este necesar ca în primul rând să putem sesiza şi recunoaşte  aceste ritmuri, care se bazează pe alternanţele polare. Aceasta implică nu doar o înţelegere exterioară, teoretică, ci o asimilare şi o recunoaştere a acestora în propria noastră fiinţă, care reflectă holografic Totalitatea. Să înţelegem ca trăire plenară, ce înseamnă atât masculinitatea, cât şi feminitatea, întrucât chiar dacă poate încă nu ştiam aceasta, le avem pe amândouă în fiinţa noastră. Să înţelegem şi să armonizăm atât starea de activitate, cât şi pe cea de repaus, atât exteriorizarea cât şi interiorizarea, etc. Vom descoperi atunci plini de încântare că atunci când ne acordăm la ritmurile fundamentale ale Universului simţim că „pulsăm” odată cu el şi că suntem o parte unită, fuzionată cu Întregul şi că întreaga noastră viaţă precum şi toate acţiunile pe care le realizăm sunt susţinute – şi tocmai de aceea mult mai uşor realizate – prin puterea Armoniei Universale.

 

Anunțuri

Un comentariu la “Polaritatea ca și cale către Armonie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s